Ana s-a enervat.Ana s-a enervat pe politica,pe scumpiri,pe racire,pe incalzire pe orice tine de sistem,pe faptul ca sunt atatea tipuri de stele si cu toate astea nu stie nimic despre ele.Nu stie nimic despre mare,nu stie nimic despre vampiri,nu stie nimic despre lei ,nu stie nimic despre arta,despre cutremure si alte catastrofe,si nu stie nimic despre ce i se intampla in mintea ei bolnava.Eu v-am mai spus ca Ana e pur si simplu bolnava atunci cand vara dispare.Ii place iarna,ii plac fulgii la nebunie dar i-a gustat si atins de atatea ori de nu mai au niciun farmec in povestea ei.Se intampla si la inimi mai mari.Ana e increzatoare.Ea chiar daca stie ca 20 la suta din suprafata uscatului este inca sub gheata Pamantul se incalzeste tot mai mult.
Ea e o fire impunatoare de fel si are obiceiul de a intimida tot ce are glas si ganduri dar cand vine vorba de al ei glas si ale ei ganduri se pierde usor printre zapada.La prima vedere, Ana e o femeie ce dispune spatii dragute de imaginatie,de informare si de consultanta in domeniul agitatiei si noului.
Intr-un timp surprinzator de scurt acest personaj a devenit realist si veridic incetand sa fie admirat doar din texte.Ana apare,Ana dispare si crede ca are multe sfaturi minutioase de dat in arta iubirii chiar daca ea nu stie nimic nici macar despre conceptia despre lume.Ea traieste in povesti si printre stele.Ea se plimba printre raze de Soare si noaptea alearga pe Calea Lactee.Dar astea sunt numai atunci cand ea nu poate sa le priveasca cu ochiul liber si asta se intampla asa rar pentru ca ochiul Anei e chiar liber.E atat de liber incat uneori devine neobisnuit de turbulent,intr-o disputa permanenta cu miile de culori.
Ana e o iluzie.
Ana e o dimineata frumoasa de un inceput de anotimp.
Ana e o visatoare cu o capacitate mare de a da viata la vise.
Ana un element neobisnuit.
Ana e extaz si agonie.
Ana e doar una dar acum a degerat pe o forma de fata in zapada.